luni, 22 aprilie 2013

Thai și-nghite!

Despre night market, intre mit și ce-ai pățit



Trebuie sa ajungi mult prea all-inclusive in Thailanda ca să nu aterizezi, măcar o dată, intr-un night market, pentru că se găsește măcar câte unul in fiecare oraș, sat sau comună. Care-i treaba? Piețele de noapte se deschid când se inchide soarele și se intind precum Cenușareasa până după răscurcea nopții. Există in lumea asta fel de fel de instituții similare, de la medină la bazar. Niciodată nu e prea târziu să cheltui și negustorul dovedit știe asta.

In Thailanda, instituția piețelor pentru vampiri, somnambului, programatori și alți indivizi care nu-și petrec noaptea in pat este extrem de populară. Există și piețe de noapte din care-ți poți achiziționa tricou Adibas, lanț de aproape aur sau un ceas Casio contrafăcut de bunicul pe prispă, dar când un thailandez spune night market, o spune din tot stomacul. Pentru că in 90% din cazuri în aceste piețe se intâmplă numai și numai mâncare.

DFR face cunoștință cu night market și vice-versa


Dacă ar fi să facem o scurtă ierarhie după prețuri a locurilor în care poți mânca in Thailanda, night-market-ul este la capătul ieftin al lanțului trofic. Nu țin minte să fi mâncat vreodată mai puțin de 4 feluri, nu știu să fi lăsat mai mult de 4 Euro. Urmează, în ordine, bucătarii ambulanți și cașcarabetele ce populează semi-haotic străzile principale, apoi micile retaurante pentru indigeni. Aici te apropii de 7 euro/persoană cu un prânz copios. Meniul in engleză sau, mai rău, în rusește marchează deja trecerea spre scump, sub denumirea neoficială de farang food (uneori mă intreb dacă pentru tâmpit nu cumva se folosește tot farang).  Locurile cu asemenea specific cresc prețurile și profanează cu ketchup și lipsa condimentelor felurile autohtone și vă sfătuiesc din suflet să le evitați: dați cinstea pe rușine și mâncați direct la Burger King, și acolo tot un thailandez gătește. Nu sărăcești nici in asemenea locuri dar vei mânca prostiile cu care te intâmpină majoritatea restaurantelor chinezești din România: două cepe și o cană de ulei prăjit la fiecare fel. Urmează în ierarhie restaurantele a la carte (acolo unde-și face și thailandezul nuntă) și apoi cele fusion. In funcție de specific și numărul de diplome, te poți aștepta la 15-20 euro de căciulă, bani extraordinar de bine investiți dealtfel. In vârful piramidei, Royal Thai Cusine te va intâmpina cu locații super-premium și feluri de mâncare greu de descris in cuvinte.Prețurile insă sunt pe măsură și, deși nu mai este rezervată exclusiv regalității, nu ar strica să fii primar dacă vrei să mananci aici mai mult de o salată.


Cum adică?


Scriam într-o postare precedentă (păi dacă nu ești atent...) că în Thailanda casele nu prea au bucătărie. Nebun thailandezul care și-a prevăzut locuința cu așa ceva și n-a transformat-o in restaurant. Cam cum era la noi să ai video dar nu și videotecă pe vremea lui Ceașcă (n.r. Ceaușescu, Nicolae - dictator comunist agramat român, pentru mai tinerii cititori. Nevermind, a trecut, nu ați ratat cine știe ce).

Motivele acestei bizarerii de interior design sunt multe, dar eu cred că pur și simplu așa se intâmplă in locurile in care Doamne-Doamne a lăsat belșug de crăpelință minunată precum in ape așa și pe uscat. Faptul că marea majoritate a felurilor Thai se gătesc in maxim 5 minute este iarăși grăitor in direcția asta. La ce bună o cameră in care-ti petreci 20 de minute pe zi? La ce bună o cămară in care să strângi furnicește orez pentru la iarnă, când vor fi 28 de grade afară și se strânge recolta 3 oricum? În plus, datorită aceleiași abundențe,  prețul alimentelor este  foarte mic. Când oprești scuterul pe marginea drumului dai ciorchinii de banane deoparte ca să faci și tu un pipi. Când ai găsit și tu un pic de umbră POC! - îți cade nuca de cocos alături și te sperie de te gândești instant la sensul vieții sau vrei pipi din nou. Când așa stau lucrurile, a da bani la piață pe de-ale gurii devine deja un obicei fie cosmopolit, fie împrumutat direct de la turiști.

Lăsând gluma la o parte, ochiul meu de fost proprietar de restaurant nu doarme: când curentul electric este o problemă tradițională și când oricum mâine dimieață primești o remorcă de marfă proaspătă, ce faci? Simplu: mai rupi de la tine și lichidezi seara stocul, repejor și  la super ofertă, măcar nu arunci bunătate de calamari. Cam așa văd eu treaba asta și cam așa imi explic prețurile de râs din night market-uri.

Pe scurt, ai doua opțiuni: te trezești dimineața pe răcoare (aiurea!) te duci la piață, negociezi racul, știuca și brotacul, le duci acasă, le speli, tai și gătești sau te duci direct la night market și le ai gata preparate in 200 de feluri, la același preț. Plus orez. Thailandezii iși fac viața ușoară. Opțiunea doi. Inclusiv când ai restaurantul tău, tot la night market e mai bine.


Cum se-ntâmplă?


Imi amintesc de un prieten excentric care visa să-și aducă un Prowler în România, să zburătăcească toate găinile de pe ulițele Iașiului in nori de colb și simfonie pentru groapă și amortizor. Legislația noastră insă a strivit instant visul omului sub călcâi de fier: nu poți profana drumurile românești cu asemenea ecartament. La polul opus, cred că legislația thailandeză statueazăorice se face in familie,  are minim o roată și se mișcă se numește vehicul și are dreptul să-și incerce norocul oriunde consideră inventatorul lucrul acesta fezabil. Am văzut dezlegate pe străzi navete (de bere, nu spațiale) cu roți și fotolii cu pedale, trotineta cu balcon, aragazul cu ghidon, bar cu probleme la ambreiaj și câte și mai câte alte minunății.


în drum spre night market: Motoprăjitor by Mr.Pong...
...visul oricărui român gratargiu în carne, oase și șuruburi. Opționale: taburetul, nevasta și porcul.







In Thailanda, când vine vorba de mâncare, vine muntele la Mohamed. Nu prea alergi tu după ea, se mișcă ea după tine, 80% din tonetele din night-market sunt mobile. La un semn, in jur de asfințit, terenul pe care l-ai crezut de fotbal se umple subit de asemenea motocașcarabete, pline cu o gamă de produse  mai variată și neașteptată chiar decât respectivele mijloace de locomoție.

Dar,vorba Sandei Țăranu, despre toate acestea plus porc, in episodul următor!..de Doamne Ferește